In perioada liceului, adica acum vreo 8 ani, mergeam destul de des la discoteca. Acolo, impreuna cu prietenii mei, dansam si ne zbenguiam, ne uitam dupa baieti/fete, incercam sa gasim motive sa interactionam. Pana aici aproape acelasi scenariu ca si in zilele noastre in club. Pentru ca da, sunt o real party girl, si am avut ocazia sa testez si petreceri old school dar si actuale.

Ce diferenta observ si ce mi-ar fi placut sa se pastreze si in prezent?
Ei bine, in jurul orei 1 am, reflectoarele isi diminuau lumina facand loc unei atmosfere difuze si incepea bluess-ul serii. Cel mai adesea imi amintesc de Scorpion – Wind of changes si From Sarah with love, imi scapa numele cantaretei. Erau magice momentele alea mai ales ca atunci, un baiat, poate cel pe care il placeai, venea sa te invite la dans. Si iti cuprindea usor mijlocul cu o mana, cu cealalta te tinea de mana, aproape de pieptul sau, si va miscati incet, aproape pierduti, pe acordurile piesei. Poate iti facea si o declaratie sau iti fura un sarut, dar intotdeauna un bluess era o experienta speciala.
Acum ca am mai crescut il privesc ca un indemn de imperechere din partea DJ-ilor insa mai presus de orice este intr-adevar un moment care poate lega ceva frumos intre doua persoane.
Nu stiu cum altfel te-ai putea indragosti de cineva la o petrecere. Eu care iubesc sa dansez si care consider dansul un limbaj al dragostei mi-ar placea sa fac asta alaturi de barbatul care imi place, pe un bluess, intr-o atmosfera difuza, lipita de pieptul lui.
Nu ma gandisem niciodata cat imi lipseste bluess-ul de la o petrecere pana cand nu l-am intalnit pe el in club. Intradevar au fost piese pe care am ajuns in interiorul bratelor lui dar a fost pentru scurt timp. As fi vrut sa ma cuprinda si sa ne leganam pierduti in visare. Si da, as fi vrut sa imi fure si un sarut pe un bluess, nu doar in galagie…

Daca ar fi sa extrapolam putin, se pare ca facem lucrurile din ce in ce mai des singuri. Suntem singuri, locuim singuri, ne plimbam singuri in grupuri de prieteni si, ce este cel mai trist, dansam singuri. Pentru că nici cântecele actuale nu mai sunt compuse pentru dans în doi sau pentru dragostea dintre noi…

great gatsby

Loading Facebook Comments ...

4 Replies to “Dans în doi, dragoste între noi …

  1. Frumoase vremuri, nu ar strica sa ne amintim mai des “copilariile”, acum cand par foarte departe.Am trait epoca schimbarilor, de la discoteca -unde toata lumea socializa cu toata lumea- la clubul galagios, plin de drogati, mafioti si foarte putini tineri seriosi ce doresc sa se distreze cu adevarat.Ai avut dreptate cu bluess-urile,cuplurile aveau ocazia sa se apropie,sa aibe trairi,amintiri, acum in club e doar galagie si agitatie, tinerii isi etaleaza hainele,fitele, la discoteca erau tineri modesti.Eh, dar societatea se schimba si noi odata cu ea,cum ne spun psihologii, si trebuie sa acceptam trendurile. Imi pare bn ca ai scris articolul asta,mi-am amintit de adolescenta,felicitari pentru blog.te poop si succes in continuare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Current month ye@r day *