Dragă zonă de confort, te iubesc și te urăsc în același timp…

Într-un sat japonez principala sursă de venit era pescuitul.  În fiecare dimineaţa, bărbaţii, fiind pescari, se trezeau şi mergeau la pescuit. Apoi, la amiază ei descărcau  peştii pe care i-au prins. Soţiile acestora, strângeau peştii şi se porneau la drum către satele vecine. Din motiv că activitatea de bază în satul dat era pescuitul, nimeni nu avea nevoie de peşte şi unica sursă de venit era comercializarea peştilor în satele vecine. În fiecare zi soţiile pescarilor plecau prin satele vecine şi vindeau peştii. Într-o zi, ele au plecat mai departe decât de obicei. Drumul fiind plin cu pericole precum animale sălbatice şi tâlhari, ele au hotărât să se oprească într-o poieniţă şi să petreacă noaptea acolo. Era o poeniţă nemaipomenită, unde se vedea tot ca pe palmă, cântau păsări şi era un miros foarte frumos de de mireasmă de cireşi. Femeile s-au culcat să doarmă, însă au observat că nu pot adormi. Nimeni nu înţelegea de ce, până una din ele a zis ca toţi să se culce cu coşurile de peşte lângă cap. Odată ce au făcut asta, ele toate au adormit. Femeile date erau într-atât de deprinse cu mirosul urât al peştelui că nu puteau nici să doarmă fară el. Asta era zona de confort a femeilor. Să fie înconjurate de mirosul urât al peştelui. Chiar şi dacă erau mirosuri mult mai frumoase şi priveleşti mult mai minunate, zona de confort le tragea înapoi.

Zona de confort este o barieră mintală care te ţine încătuşat pe loc, la nivelul tău actual.

Zona mea de confort reprezintă un job part time pe care îl cam urăsc dar într-un mediu de lucru plăcut, cu un colectiv mișto, cu un salariu decent care nu îmi permite să mă mut singură sau să îmi cumpăr o mașină, dar suficient cât să îmi iau țoale și să am o viață socială.

Îmi place că nu am stres și bătăi de cap la muncă, că programul de 6 ore îl pot modela de dimineață sau seară în funcție de somn și alte planuri personale. Îmi place că am colegi amuzanți și un mediu de lucru plăcut. Șeful nu mă bate la cap. Îmi place că nici salariul nu e mic și că am anumite avantaje.

Urăsc că am de-a face cu oameni retardați cărora le explici ore în șir chestii și ei nu înțeleg. Că nu îmi ajung banii să stau singură, că nu am bani să îmi iau mașină. Urăsc că îmi este rușine cu jobul pe care îl am. Jobul asta nu mi se potrivește deloc. Plus că nu este jobul de unde să ies la pensie. Este fix jobul unde stai în facultate. Și atât.

Orașul în care locuiesc nu îmi oferă multe variante de lucru, d-asta încă lucrez aici, iar să caut un alt job în alt oraș înseamnă pe lângă alte responsabilități, mai multă muncă, mai puțin timp liber, poate un colectiv mai dificil și poate nu foarte mulți bani, înseamnă un oraș nou, oameni noi, forțe noi. Înseamnă să ies de tot din zona mea actuală de confort, pe care o iubesc și urăsc în același timp.

Nu e ușor, dar când e ceva mișto ușor vreodată?

easyCare este zona ta de confort? Ești pregătită să o abandonezi?

Loading Facebook Comments ...

One Reply to “Dragă zonă de confort, te iubesc și te urăsc în același timp…”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Current month ye@r day *