Nu m-am putut abtine sa nu povestesc despre experienta asta dupa ce am vazut din nou un anunt de angajare pentru ACEL birou executor judecatoresc din Ploiesti, al carui nume nu il voi da.

experienta interviu

In momentul in care in anuntul de angajare este specificat si un salariu de 350 de euro, in Ploiesti, pentru un program de lucru 08.00 – 17.00, la birou, numarul candidatilor va exploda. Si asa m-am trezit sunata, in urma aplicarii pe site, cu CV, sa ma prezint SI personal cu un CV.

Am ajuns acolo si am gasit cel putin 20 de candidati, si din clipa in clipa, mai apareau… inca pe atati. Am fost invitati pe rand, intr-o sala, unde am predat CV-ul si am spus in cateva cuvinte de ce vrem sa lucram acolo.

La 3 zile primesc SMS ca am trecut prima proba si ca sunt asteptata la un liceu din Ploiesti, intr-o sambata, pentru alte probe. Si aici a inceput nebunia. Cam 3 ore au durat testele, de la teste de logica si teste contratimp pana la compuneri in romana si engleza, mai simple sau mai dificile. Cu inca vreo 30-40 de candidati. Nu stiu cum se da admitere la NASA sau la Serviciile Secrete, dar cred ca si ce am dat eu in sambata aia se apropie oarecum.

Trec cateva zile si primesc SMS ca merg mai departe in cursa pentru CEO si sunt asteptata la biroul lor pentru alta proba. Erau toti angajati stransi intr-o camera (de sedinta) si erai intrebat care e treaba cu tine, ce ai de gand in viata, de ce vrei sa lucrezi acolo, care iti e starea civila si daca ti-ai lua caine sau pisica. Si nu, nu glumesc. Chiar trebuia sa alegi un animal de companie si sa motivezi.

Apropo, eu mi-as lua un motan gras si lenes ca Garfield sau o pisica plictisita ca Grumpy Cat si un catel simpatic si mai micut, si as vrea ca cei doi sa fie prieteni.

Apoi am fost intrebata cum m-as imprieteni cu angajati si daca as suporta ca una din colege sa tipe la mine. Si tot felul de scenarii asemanatoare.

Se pare ca am trecut cu brio si proba asta, pentru ca am fost chemata la o proba de lucru, pentru o zi.

Am ajuns la 8 fara ceva si pentru ca afara era iarna, am dezapezit curtea cladirii cot la cot cu colegii si sefa. Da, sefa era in actiune si desi m-a indemnat sa intru (pentru ca nu aveam manusi!! si crapau pietrele de ger), am decis sa ajut cum pot, ca sa ii arat ca sunt la fel de amabila ca si colegii mei. Apoi am intrat si am baut cu totii ceai. Apoi ne-am apucat de treaba.

Nu as putea spune ca a fost ceva complicat, am invatat repede ce trebuie facut, de la ceilalti angajati. La un moment dat a venit un client al firmei sau o persoana executata si a urlat putin. Apoi sefa a vorbit foarte mult si mai ales, a ras foarte mult, iar la rasul ei, angajatii radeau si ei. Eu, care am un simt al umorului dezvoltat, nu prea reuseam sa rad. Desi incercam. Cat de cat. Asta chiar nu inseamna ca bat eu vreun apropo ca ei radeau sa ii fie ei pe plac, poate pur si simplu ii intelegeau altfel glumele.

Nu stiu daca am facut vreo tampenie cu actele, nu am dezapezit bine sau nu am ras cand trebuie, dar… nu am trecut proba de lucru.

Si asta a fost experienta mea de angajare la biroul unui executor judecatoresc…

Loading Facebook Comments ...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Current month ye@r day *